décurionat

décurionat
(dé-ku-ri-o-na) s. m.
Charge, dignité de décurion.

Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré. . 1872-1877.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Regardez d'autres dictionnaires:

  • decurionat — decurionát s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DECURIONÁT s.n. Demnitatea sau funcţia de decurion. [pron. ri o . / < fr. décurionat]. Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN  DECURIONÁT s. n. demnitatea,… …   Dicționar Român

  • décurionat — ● décurionat nom masculin Fonctions du décurion …   Encyclopédie Universelle

  • décurional — ● décurional, décurionale, décurionaux adjectif Relatif au décurion ou au décurionat …   Encyclopédie Universelle

  • décurionale — ● décurional, décurionale, décurionaux adjectif Relatif au décurion ou au décurionat …   Encyclopédie Universelle

  • décurionaux — ● décurional, décurionale, décurionaux adjectif Relatif au décurion ou au décurionat …   Encyclopédie Universelle

  • decurional — decurionál adj. m., pl. decurionáli; f. sg. decurionálă, pl. decurionále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DECURIONÁL, Ă adj. Referitor la decurion sau decurionat. [pron. ri o …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”